Instantanee

Patetic, doar un petic de cuvânt, lătratul câinelui d'afară- oboseala mea; scrie-mi mâine să mă trezesc. Suntem perechi în doi, doi câte doi, aglomerați în cupluri, căutăm să ne găsim. E poezia liniilor recurente alergători de cursă lungă, maratoniști pe linii paralele.

înțelege că lovitura e doar neputința de a-mi găsi cuvintele când te reduc la forma unui sac de box gata să-mi înghită frustrarea

... Am sosete patate de copilarie, mi-am lasat tocurile la marginea groapei cu nisip si-am alergat spre tobogan, m-am agatat in tiparele mele de adult si-a trebuit sa urc de multe ori pana sa las femeia la marginea locului de joaca; i-am dezbracat forma si-am alergat pe nisip...fara sa aud salvari si zgomot de oras...

Imi doresc, pret de cateva secunde, sa intri-n mine si sa simti cum se sparg valuri. Sa-ti fur mana cu care fumezi, s-o fac ghem, s-o bag la mine-n san. Sa-ti mangai buzele, sa-ti desenez conturul. Imi doresc, sa-ti imprumut ochii, sa te las sa-i simti grei in orbite, sa te las sa-i simti incoltind a bucurie, si lacrimi. Sa clipesti peste ei, cu ploapele tale, si sa te faci mic...mic de tot, prea mic pentru toata iubirea si bucuria pe care o simt ca-mi plezneste in piept. Sa-ti fur rasuflarea, s-o respir cu pofta, sa te cern prin mine si trupul meu, sa-ti dau adevarul din mine. Apropii mana de inima, si-o strang cu putere, nu care cumva sa-mi zboare din piept; cu mana cealalata strang mana-ntr-o rugaciune. Multumesc, multumesc pentru tot, respir si incerc sa linistesc vibratia din mine, incerc s-o dozez, sa nu ma omoare; fiecare moment e lung cat o viata, fiecare clipa am trait-o deja, dar ma priveste uimita, ca si cand m-ar vedea prima oara, iar eu stiu; stiu c-o sa fie bine; Si...

avem colturi, si margini si nu ne putem cuprinde in corpurile astea defecte... minunat de defecte... ne tintuiesc bratele inclestate, si buzele sug cu putere vlaga celuilalt, cu disperare si foame, de parca urmeaza sa moara iar singura gura de viata si aer zace in celalalt...