Instantanee

 

 ...simt frigul cum ma bate, cum ma izbește-plin ... și nu pot decât să zâmbesc; imi stoarce lacrimi simple, fără durere, fără apăsare. E fizic, e doar o reacție fiziologică normală, care atrage după sine gânduri, tresăriri, bucurii temporare. Ma relaxez și ma las dusa de drum; se-nvaluie de-a stânga sau de-a dreapta, și nu pot decât să am încredere în motorul de sub mine și în cel din față. Ma uit la stele, în seara asta sunt multe și ceru-i plin... e deja noapte și nimic nu mai contează. Ma întorc din Bulgaria, de unde m-am dus să beau o cafea. Atât. Simplu. 

filmare soldata cu multe receli, lovituri, alunecari si dreasa cu slana si tuica, in inima Ardealului urmeaza continuarea

(din capitolul "discutii imaginare" ) ***  acel moment cand lucrurile se deplaseaza in asa mod incat dinamica lor interioara are alta vibratie decat viteza aparenta... intreg angrenajul se misca constant desi poate ca pare stagnand intr-o contradictie de termeni 

O dimineata in Pacea, inainte de filmare.

            De fiecare data cand te citesc, cu un ochi plang si cu unul rad.              Tu nu ai destula demnitate ca sa traiesti singuratatea, drept pentru care, o meriti cu desavarsire.

Bucurestiul pare filtrat prin pustiu si absenta. Luminile inca festive intr-un oras golit de orice urma a iernii ce-ar fi trebuit sa fie. 

 de ceva vreme încoace, nimic nu mai are gust.   îmi ling liniștită "rănile", ca un lup fugărit și atins ușor în coapsă de un glonț; aștept prima zăpadă...   o să zâmbesc sau nu? 

 O frustrare penibilă care își croiește drum cu violență, zvâgnind prin toți porii pielii...   Încerci să-i dai un nume, s-o ștampilezi în cuvinte... s-o descrii măcar vag; râcâi în tine, cu atâta greutate după cuvântul potrivit... înșiri absurd descrieri inutile. Cauți în tine, ceea ce atât de ușor puteai atinge... moliciunea și plinătatea cuvântului de altădată.    Struna anume, ce se întâlnește ascuțit cu înălțimea notei muzicale; Accentul ăla, atât de puternic, atât de visceral -ca un pumnal împins în piept cu forță- direct prin inimă. Durere aparent fizică al cărui singur scop își găsește împlinirea în confirmarea faptului că încă ai suflet. Struna aia, ce aluneca de-a lungului lui, tăios de binefăcător... ce reușea să te spele. Să te curețe de toate păcatele...       Îți fuge, îți alunecă din mână...uneori ai impresia că reușești s-o prinzi din urmă, s-o câștigi de partea ta, să-ți fie iar confidentă, să te însoțească discret în ...

 -cumva, dimineți în care te trezești în urma timpului.  te întinzi leneș, arunci o mână după el și-l prinzi de geacă:  "Hai mai stai puțin... unde te grăbești?". Dimine ț i când cochilia  din spate te-a pus la adăpost și te-a-mbracat în așteptarea iernii ce urmează.     Dimineți în care peticești cu grijă sufletul. În care încerci să coși la loc, bucată cu bucată. Câștigi centimetrii de cusături adânci. Te faci că nu le vezi și ungi deasupra sunete.  Ai vrea să fugi...     baloane de săpun...măști colorate...farduri proaste...          

O durere de cap discreta, dar constanta, pornind din tampla dreapta catre ochi.  Bucata de soare ce trece prin perdele. Cativa nori alergandu-se molcom, cat sa-mi schimbe dara de lumina din fata.  Orchestre in urechi.  O zi friguroasa si lunga. Lentoare a mintii si-a corpului, ce devine mai asezata, pe masura ce muzica devine mai nervoasa, mai apriga, mai violent de frumoasa.  ma uit la tine....ce combinatie ciudata, de liniste sufleteasca si amaraciune frustranta esti...  mai pune o melodie...

vreau sa mananc o-mbratisare. s-o inghit cu totul; sa ma innec cu ea in gat.  s-o simt un nod, sa usture. s-ajunga in stomac. ca spini in forma de carlige- bumbi deasupra pielii. agresivitate ce asteapta sa fie inabusita.