Instantanee

E fals, e minciuna. Te vad si trec prin tine, prin toata carnea, prin toata-a ta fiinta nu rascolesti nici un fior de intelegere, doar existenta. Simpla...existenta. Pai sa fim, daca altfel n-avem cum. Sa existam de dragul de a mai trai putin, ca pentru ce, oricum nu stii. Ce caut acolo? Exact acolo, in mijlocul unei situatii stravezii, in mijlocul unei cafele neterminate, unui grup compact galacios, in mijlocul meu, undeva intre dezinteres total si oboseala de a mai incerca. Nemultumirea mea ajunge sa imbrace realitatea. Cine stie, poate situatia existenta s-a nascut tocmai pentru c-a fost gandita, sugerata, verbalizata, jucata...

      E ceva romantic in dimineata asta. E ceva romantic in plecarea asta . Muzica din difuzoare, ceasul care se taraie si are rabdare cu mine, hainele ce s-au aranjat impecabil, ultima lingurita de cafea, bormasina vecinului, mini furtuna de afara, frunzele care aluneca, porumbeii zgribuliti, griul de afara...si cu toate astea, sunt fericita. O multumire sfioasa si complice imi joaca in ochii. Ma aproba, imi da pace dimineata asta, ma incurajeaza sa respir adanc sa spun: "Daaaa". Sa ma bucur de acum , sa ma bucur ca pot sa ma bucur de ceva. Si da, multe se aduna in piept, multe sunt cuvintele nespuse, multe sunt situatiile neterminate, multe sunt lucrurile neintelese, multi sunt oamenii raniti, multe sunt de tacut....     ....vantul se joaca prin frunze, le alearga in reprize; zece porumbei stau pe aceeasi craca.

           Singuratatea mea e tacere, e harmalaia nimicului cu valoare de amintire de viata. E cea mai frumoasa aparenta, dincolo de orice, un soi de nemurire precara, care se tine in viata de un fir de pahar de vin, de-un fum de tigara, de-un kilometru de drum, de-o raza anume de soare, de-un cadru filmat exact la momentul potrivit...