Instantanee

avem colturi, si margini si nu ne putem cuprinde in corpurile astea defecte... minunat de defecte... ne tintuiesc bratele inclestate, si buzele sug cu putere vlaga celuilalt, cu disperare si foame, de parca urmeaza sa moara iar singura gura de viata si aer zace in celalalt...

vreau sa te privesc gol, dezbracat de orice, redus la stadiul de suflet pur, in care goliciunea ta sa n-aiba nimic murdar, ca un adam primordial, inocent si necorupt de timp.