Instantanee

 

 

 

Acest blog a ajuns la capatul drumului. Instantanee a murit. Traiasca instantaneele.

dezbraca-ma cu totul de cuvinte, si lasa-ma goala, ca atunci cand m-ai privit prima oara in ochi. (epilog) in pestera arde cuvantul, degetele-s scrum a tristete adanc, mai adanc, catre tine -nicaieri                              catre mine- niciodata,

I find myself in Kuweit, smoking on a couch, in the middle of my life, on a road I have no idea where It will lead; maybe I am a bit nostalgic about myself, maybe it's because I'm all alone and the light is dim while my eyes still hurt. 

thank you stranger 

neputinta asta e incolcacita dinauntru; mi-e carnea amortita-n nemiscare. as vrea sa zac pana s-ar scurge tot timpul si ne-am naste din nou cu pietre in mana fugarind animale si inventand focul. 

Patetic, doar un petic de cuvânt, lătratul câinelui d'afară- oboseala mea; scrie-mi mâine să mă trezesc. Suntem perechi în doi, doi câte doi, aglomerați în cupluri, căutăm să ne găsim. E poezia liniilor recurente alergători de cursă lungă, maratoniști pe linii paralele.

înțelege că lovitura e doar neputința de a-mi găsi cuvintele când te reduc la forma unui sac de box gata să-mi înghită frustrarea

... Am sosete patate de copilarie, mi-am lasat tocurile la marginea groapei cu nisip si-am alergat spre tobogan, m-am agatat in tiparele mele de adult si-a trebuit sa urc de multe ori pana sa las femeia la marginea locului de joaca; i-am dezbracat forma si-am alergat pe nisip...fara sa aud salvari si zgomot de oras...

Imi doresc, pret de cateva secunde, sa intri-n mine si sa simti cum se sparg valuri. Sa-ti fur mana cu care fumezi, s-o fac ghem, s-o bag la mine-n san. Sa-ti mangai buzele, sa-ti desenez conturul. Imi doresc, sa-ti imprumut ochii, sa te las sa-i simti grei in orbite, sa te las sa-i simti incoltind a bucurie, si lacrimi. Sa clipesti peste ei, cu ploapele tale, si sa te faci mic...mic de tot, prea mic pentru toata iubirea si bucuria pe care o simt ca-mi plezneste in piept. Sa-ti fur rasuflarea, s-o respir cu pofta, sa te cern prin mine si trupul meu, sa-ti dau adevarul din mine. Apropii mana de inima, si-o strang cu putere, nu care cumva sa-mi zboare din piept; cu mana cealalata strang mana-ntr-o rugaciune. Multumesc, multumesc pentru tot, respir si incerc sa linistesc vibratia din mine, incerc s-o dozez, sa nu ma omoare; fiecare moment e lung cat o viata, fiecare clipa am trait-o deja, dar ma priveste uimita, ca si cand m-ar vedea prima oara, iar eu stiu; stiu c-o sa fie bine; Si...

avem colturi, si margini si nu ne putem cuprinde in corpurile astea defecte... minunat de defecte... ne tintuiesc bratele inclestate, si buzele sug cu putere vlaga celuilalt, cu disperare si foame, de parca urmeaza sa moara iar singura gura de viata si aer zace in celalalt...

Noi doi iubim din orgoliu. Iubim lingandu-ne ranile. Iubim gresit si cu teama. Iubim vorbind fiecare de viata sa; tragem cu disperare de fata asta de masa peste care intindem cuvinte si nimicuri. Ne iubim prosteste, ne cautam confirmari si dreptul de-a fi victime. Suntem doar doua imagini de teama. Ne vrem din orgoliu. Ne iubim cate un pic, cat sa descoperim inca un adevar despre sine, dupa care ne retragem iar in vizuina, si facem pe mortii;  

vreau sa te privesc gol, dezbracat de orice, redus la stadiul de suflet pur, in care goliciunea ta sa n-aiba nimic murdar, ca un adam primordial, inocent si necorupt de timp.

(concluzii) Pret de o seara te-am iubit. Am iubit modul in care sufletele noastre s-au gasit printre randuri; Mi-am proiectat asupra ta, intregul meu for interior, si-am raspuns chemarii, asa cum si tu ai raspuns. Mai mult de atat, mi-ai ridicat si mingea la fileu. Toate au stat marturie faptului ca problema nu e la mine. Ca intradevar, am tot dreptul sa caut sa simt vibratie, ca da, exista oamenii ce simt asa cum am nevoie. Ca da, exista comunicare dincolo de cuvinte asa cum le percepem azi. Ca da, exista sensuri si nuante stiute numai de intimul unui om, ca da, e posibil ca oameni diferiti sa comunice pe acelasi canal cu cel mai mare firesc; Mi-ai confirmat ca mocnesc in mine asteptari, ca vreau, dar c-am sa urmez pasii doar atunci cand intradevar voi fi gasit ceva-ul dupa care alerg de cand ma stiu.  

-dezbraca-ma de mine. scoate-mi scheletul pe dinafara, pune-mi muschii la uscat ia-mi sufletul in mana si lasa-l sa se odihneasca.