Treceți la conținutul principal

087

avem colturi, si margini si nu ne putem cuprinde in corpurile astea defecte... minunat de defecte... ne tintuiesc bratele inclestate, si buzele sug cu putere vlaga celuilalt, cu disperare si foame, de parca urmeaza sa moara iar singura gura de viata si aer zace in celalalt...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

#100

dezbraca-ma cu totul
de cuvinte,
si lasa-ma goala,
ca atunci cand m-ai privit
prima oara in ochi.

(epilog)
in pestera arde cuvantul,
degetele-s scrum a tristete
adanc, mai adanc, catre tine -nicaieri
                             catre mine- niciodata,


097