noiembrie 29, 2011

058


 de ceva vreme încoace, nimic nu mai are gust. 
 îmi ling liniștită "rănile", ca un lup fugărit și atins ușor în coapsă de un glonț; aștept prima zăpadă... 
 o să zâmbesc sau nu? 

noiembrie 25, 2011

057



 O frustrare penibilă care își croiește drum cu violență, zvâgnind prin toți porii pielii... 
 Încerci să-i dai un nume, s-o ștampilezi în cuvinte... s-o descrii măcar vag; râcâi în tine, cu atâta greutate după cuvântul potrivit... înșiri absurd descrieri inutile. Cauți în tine, ceea ce atât de ușor puteai atinge... moliciunea și plinătatea cuvântului de altădată.  
 Struna anume, ce se întâlnește ascuțit cu înălțimea notei muzicale; Accentul ăla, atât de puternic, atât de visceral -ca un pumnal împins în piept cu forță- direct prin inimă. Durere aparent fizică al cărui singur scop își găsește împlinirea în confirmarea faptului că încă ai suflet. Struna aia, ce aluneca de-a lungului lui, tăios de binefăcător... ce reușea să te spele. Să te curețe de toate păcatele...  
  
 Îți fuge, îți alunecă din mână...uneori ai impresia că reușești s-o prinzi din urmă, s-o câștigi de partea ta, să-ți fie iar confidentă, să te însoțească discret în umbră și să-ți sară în ajutor când ai mai mare nevoie. Morgană sadică, te lasă să te apropii cu greutate, s-o îmbrățișezi o clipă- Atât!. Se scurge înapoi în pământ, se acoperă de rușine, se îmbrăca în regrete, în răutate, în depărtări... atât de saturată, atât de plină...de incapabilă să-ți mai fie oglindă sinceră, să-ți dobândească toate păcatele și greșelile omenești. Atât de departe, încât se consolează de multe ori să rămână distantă și să privească incapabilă un om blocat și rătăcit. Un suflet gol care se învârte în cerc dezorientat...  

noiembrie 13, 2011

056


 -cumva, dimineți în care te trezești în urma timpului. 
te întinzi leneș, arunci o mână după el și-l prinzi de geacă: 
"Hai mai stai puțin... unde te grăbești?". Dimineți când cochilia  din spate te-a pus la adăpost și te-a-mbracat în așteptarea iernii ce urmează. 
  
Dimineți în care peticești cu grijă sufletul. În care încerci să coși la loc, bucată cu bucată. Câștigi centimetrii de cusături adânci. Te faci că nu le vezi și ungi deasupra sunete. 
Ai vrea să fugi... 
  
baloane de săpun...măști colorate...farduri proaste... 
  
  
  

noiembrie 12, 2011

055


054

O durere de cap discreta, dar constanta, pornind din tampla dreapta catre ochi. Bucata de soare ce trece prin perdele.
Cativa nori alergandu-se molcom, cat sa-mi schimbe dara de lumina din fata. Orchestre in urechi. 




O zi friguroasa si lunga. Lentoare a mintii si-a corpului, ce devine mai asezata, pe masura ce muzica devine mai nervoasa, mai apriga, mai violent de frumoasa. 


ma uit la tine....ce combinatie ciudata, de liniste sufleteasca si amaraciune frustranta esti...  mai pune o melodie...