-cumva, dimineți în care te trezești în urma timpului.
te întinzi leneș, arunci o mână după el și-l prinzi de geacă:
"Hai mai stai puțin... unde te grăbești?". Dimineți când cochilia din spate te-a pus la adăpost și te-a-mbracat în așteptarea iernii ce urmează.
Dimineți în care peticești cu grijă sufletul. În care încerci să coși la loc, bucată cu bucată. Câștigi centimetrii de cusături adânci. Te faci că nu le vezi și ungi deasupra sunete.
Ai vrea să fugi...
baloane de săpun...măști colorate...farduri proaste...
Comentarii