Treceți la conținutul principal

056


 -cumva, dimineți în care te trezești în urma timpului. 
te întinzi leneș, arunci o mână după el și-l prinzi de geacă: 
"Hai mai stai puțin... unde te grăbești?". Dimineți când cochilia  din spate te-a pus la adăpost și te-a-mbracat în așteptarea iernii ce urmează. 
  
Dimineți în care peticești cu grijă sufletul. În care încerci să coși la loc, bucată cu bucată. Câștigi centimetrii de cusături adânci. Te faci că nu le vezi și ungi deasupra sunete. 
Ai vrea să fugi... 
  
baloane de săpun...măști colorate...farduri proaste... 
  
  
  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

097

096

I find myself in Kuweit, smoking on a couch, in the middle of my life, on a road I have no idea where It will lead; maybe I am a bit nostalgic about myself, maybe it's because I'm all alone and the light is dim while my eyes still hurt. 

095

thank you stranger