m-as plimba pe cararea asta

siroind a pietre pe sub talpile mele

si-as uita

de mine, de Dumnezezu, si alte minciuni.

as calca pana m-as face una cu ele, 

si limba mi-ar fi de piatra, 

si sufletul mi-ar fi de piatra

pe cararea asta siroind a lume.

talpile mele simt nemurirea cum 

furnica drumul, si

limba se transforma in piatra,

si sufletul devine piatra

pentru ca

infinitul dureaza cat sa intelegi ca acceptarea

nu inseamna resemnare. 

imi tarai ziua, imi tarai corpul dupa lume, 

mai devreme gandeam ca nu mai pot, 

sa pur si simplu simt...

stapan pe tine si tacerea mea, adaposteste-ma

in curba umbrei tale,

si tine-mi sufletul in palme;

m-am impact cu asteptarea, 

am izvorat rabdare din rarunchi, si locul 

l-am sfiintit in rotocoale lungi de fum.

De esti greseala tot te vreau, sa pot 

cu timpul sa ma lupt, sa mai renasc macar o zi, 

iar din nimic si foc, 

cu visele in mana si sufletul in pumni.

de trei ori peste cap, -ca printul din poveste- sa ma dau

sa ma preschimb in mine doamne.

ca niciodata-a fost, si altfel nu s-ar povesti

de phoenixi. 

din costa ingerului

cu umarul sezand, iar sprijinit pe coasta ingerului,

ii mangai pielea si-l sarut, tradandu-l

rand pe rand, in fiece barbat din viata mea. 

cu umarul sezand, iar sprijinit pe coasta ingerului,

aprind o tigara 

si-o postim lumanare pentru sufletele noastre,

vii cu vii si mortii cu mortii.

cu umarul sezand si capul aplecat, ii cer din coasta ingerului

sa ma ridice, sa ma inalte din nimic;

iar eu sa sad, cu umarul in pantecul sau, 

sarutandu-l a pace

in timp ce coasta sa aprinde o tigara. 

*

Mathilda ... inainte de plecare

 mă bucură o rană, ce șade liniștit în plete. 
 mă cheamă drumul. 
 las vântul
 să mă mângâie când fug spre alte zări, 
 în alte vieți, de-a lungul căii șerpuite, 
 și nu contează sângele ce curge
 din rana mică și gura de cafea amară;

 parcurg distante,
 în timp și kilometrii,
 iar, uneori,
 mai nimeresc apusuri de privit din șa, 
 ori nopți cu stele pline;
 mă bate-n ceafă casca și-n plete port
 frânturi de vânt,
 mi-s brațele înlănțuite-n drum,
 genunchii tari în tine,
 și simt șoseaua, cu gropi cu tot și 
 șanțuri în asfalt
 în timp ce trec pe lângă mine
 oameni și mașini cu alte răni în suflet,
 dar fără binecuvântare;
 hai suie-te în șa și du-mă drept în față,
 hai lasă-mă pe mine-n mine să alunec,
 să mă pierd,
 să bată-n mine viața,
 și dacă e să mor vreodată,
 oblăduiește-mi fruntea cu mângâieri de drum
 spre nicăieri
 ...mai lasă-mi doar o oră,
 să pot să spun
 azi mor cu zâmbetul pe buze,
 de bucuria ce o port în suflet
 și ne-mplinitul drum gonind sub mine.

Fumeaza-ma pe mine; azi
implinesc o varsta;
-e majorat emotional, il ud cu
vin si wiskey, poate si tequilla,
cu semne permanente incarnate-n piele,
sa simt-
betia trupului si dezlanarea mintii; sorb,
pahar dupa pahar, ma dreg
cu shot-uri, ma lancezesc cu mine langa tine,
te las sa ma admiri;
ma fugaresti, doar stiu sa joc,-e vanatorul si vanatul.
desi nedemn de sine, la ceas de sarbatoare, am voie
sa-mi bat joc de mine,
ma risipesc, din nou, prin voi, scriu versuri- ce-i drept, cam fara farmec;
nebuna si candida nepotrivire evidenta, din trupuri noi,
gresit croite unul pentru altul- e sarbatoare intre noi !
am mai imbatranit un an,
dar nu la fel de mult ca tine.

azi beau un wiskey, tu bei bere
-Charlie trist si Penelope,
si beau, cat sa iubesc doar experienta,
si beau, cat sa iubesc greseala,
-si-am sa repet, an dupa an, alta tristete acceptata,
cu alte brate ce vor imbatranii cu mine,
cand eu doresc doar sa-mi fumez tigara.
            hai la multi ani, cu sanatate.