Treceți la conținutul principal

077


E fals, e minciuna. Te vad si trec prin tine, prin toata carnea, prin toata-a ta fiinta nu rascolesti nici un fior de intelegere, doar existenta. Simpla...existenta. Pai sa fim, daca altfel n-avem cum. Sa existam de dragul de a mai trai putin, ca pentru ce, oricum nu stii.

Ce caut acolo? Exact acolo, in mijlocul unei situatii stravezii, in mijlocul unei cafele neterminate, unui grup compact galacios, in mijlocul meu, undeva intre dezinteres total si oboseala de a mai incerca. Nemultumirea mea ajunge sa imbrace realitatea. Cine stie, poate situatia existenta s-a nascut tocmai pentru c-a fost gandita, sugerata, verbalizata, jucata...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

#100

dezbraca-ma cu totul
de cuvinte,
si lasa-ma goala,
ca atunci cand m-ai privit
prima oara in ochi.

(epilog)
in pestera arde cuvantul,
degetele-s scrum a tristete
adanc, mai adanc, catre tine -nicaieri
                             catre mine- niciodata,


097