E ceva romantic in dimineata asta. E ceva romantic in plecarea asta. Muzica din difuzoare, ceasul care se taraie si are rabdare cu mine, hainele ce s-au aranjat impecabil, ultima lingurita de cafea, bormasina vecinului, mini furtuna de afara, frunzele care aluneca, porumbeii zgribuliti, griul de afara...si cu toate astea, sunt fericita. O multumire sfioasa si complice imi joaca in ochii. Ma aproba, imi da pace dimineata asta, ma incurajeaza sa respir adanc sa spun: "Daaaa". Sa ma bucur de acum, sa ma bucur ca pot sa ma bucur de ceva. Si da, multe se aduna in piept, multe sunt cuvintele nespuse, multe sunt situatiile neterminate, multe sunt lucrurile neintelese, multi sunt oamenii raniti, multe sunt de tacut....
....vantul se joaca prin frunze, le alearga in reprize; zece porumbei stau pe aceeasi craca.
Comentarii