Treceți la conținutul principal

074


           Singuratatea mea e tacere, e harmalaia nimicului cu valoare de amintire de viata. E cea mai frumoasa aparenta, dincolo de orice, un soi de nemurire precara, care se tine in viata de un fir de pahar de vin, de-un fum de tigara, de-un kilometru de drum, de-o raza anume de soare, de-un cadru filmat exact la momentul potrivit...




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

#100

dezbraca-ma cu totul
de cuvinte,
si lasa-ma goala,
ca atunci cand m-ai privit
prima oara in ochi.

(epilog)
in pestera arde cuvantul,
degetele-s scrum a tristete
adanc, mai adanc, catre tine -nicaieri
                             catre mine- niciodata,


097