070

nu-si apartine sau poate da neputinta o doare se roaga sa nu mai existe nimic uneori undeva in mintea ei traieste tot ce nu stie construieste scenarii cand totul e demn si frumos cand totul e curajos cand lumea e la picioare si ea e exact cum se vede din interior stie ca vrei sa ii spui stie ca vrei sa vorbesti sa povestesti cuiva nu mai poate nu mai poate sa auda nimic nu mai vrea sa se faca responsabila pentru viata nimanui te blameaza pentru lipsa ta de curaj pentru ceea ce nu esti pentru neputinta ei pentru asemanarea dintre voi doi pentru gesturile frumoase si cuvintele bune ii vine sa fuga departe moare putin in fiece zi se ineaca  e doar un om obosit care nu mai stie cum sa traiasca cu propria-i viata e doar un om obosit care tipa si plange in rarele ocazii cand poate sa planga se amesteca printre oameni si nimeni dar nimeni nu intelege nu stie sa vada nu are rabdare sa inteleaga iar ea nu mai poate sa arate fatis dezgolitul eu nu sunt un om rau ii rasuna in cap eu nu sunt un om rau isi zice scarasnind printre dinti