047

aici, în capul oaselor,
lovind în piept, imediat
sub gât,
îmi simt neterminat,
un gust avid de tine
când braţele încearcă
să cuprindă;
să-şi potolească setea,
când lucrul ăla căruia
îi spunem suflet,
e lichid în piept

şi abur.
 
  

Când(?)
Copii devin violenţi în săruturi,
bezmetici şi pierduţi se caută în oameni Mari...

Îşi dau tot felul de nume:
Bărbat şi Femeie se verifică în dilatarea pupilei
se gustă în muşcături şi cad frânţi
de oboseală unul în buzele celuilalt cu ochii-copii
Nevinovaţi.

Zâmbesc ruşinaţi oameni mari din cei Doi,
îşi aprind o ţigară-abur clişeu-
în aceeaşi piele au miere în sânge şi joacă prin vene.
Se-aleargă cu somnu' prin gene
şi-obosiţi o iau de la cap
sărmanii copii...oameni maturi